Managementul siturilor NATURA 2000

Declararea unui zone ca sit Natura 2000 nu înseamnă izolarea acesteia. Interesele economice, culturale şi sociale din zona vizată trebuie luate în considerare la stabilirea măsurilor de management, fiind permise activităţi economice care sunt în spiritul dezvoltării durabile şi nu afectează starea de conservare favorabilă a sitului respectiv.

Declararea unei zone ca sit Natura 2000 este dovada că zona respectivă are o valoare naturală deosebită, putând genera venituri din ecoturism şi alte activităţi asociate (produse alimentare tradiţionale etichetate, obiecte de artizanat etichetate, etc.).

Orice sit Natura 2000 se administrează pe baza principiilor dezvoltării durabile. Scopul acestei reţele nu este acela de a interzice activităţile economice, ci de a găsi soluţii pentru a permite desfăşurarea acestora simultan cu protejarea biodiversităţii în Europa.

În Directive se stipulează că pe teritoriul siturilor Natura 2000:

• trebuie evitate activităţile care pot afecta semnificativ habitatele şi speciile pentru care sunt desemnate;
• trebuie luate măsuri pentru a menţine sau a aduce speciile şi habitatele respective într-o stare favorabilă de conservare.

Este important de menţionat că, în multe situaţii, speciile şi habitatele protejate în siturile Natura 2000 au apărut şi s-au menţinut ca urmare a activităţilor umane de exploatare durabilă a resurselor naturale. Ca urmare, în majoritatea siturilor Natura 2000 se vor menţine activităţile economice, dar cu accent deosebit pe conservarea speciilor şi habitatelor pentru care au fost declarate. Managementul acestor zone va trebui să ţină cont de faptul că Natura 2000 este, în primul rând, un instrument de conservare a biodiversităţii. Planurile de management vor include acele activităţi economice care ajută la menţinerea şi protejarea naturii şi a mediului natural.

Astfel, în siturile Natura 2000 vor fi permise activităţi agricole tradiţionale, unele dintre acestea necesare pentru menţinerea peisajelor (de exemplu, pajiştile montane), cultivarea şi obţinerea produselor ecologice – legume, fructe, produse lactate, carne, sucuri de fructe, activităţi de vânatoare şi pescuit, cu condiţia ca siturile Natura 2000 să îşi păstreze obiectul conservării. Exploatarea terenurilor agricole nu trebuie să conducă însă la degradarea sau distrugerea habitatelor naturale şi a speciilor de plante şi animale de interes comunitar, pentru care zona a fost declarată sit Natura 2000.

Aceste activităţi vor respecta măsurile minime de management pentru speciile de interes comunitar, de exemplu:

• respectarea perioadelor de reproducere, cuibărit, popas şi iernat.
• exploatarea masei lemnoase – în funcţie de habitatul / specia pentru care zona a fost declarată situl Natura 2000;
• construcţii din materiale tradiţionale, în acord cu arhitectura zonei;
• activităţi de promovare si dezvoltare a turismului durabil, cu accent pe ecoturism.

Nu vor fi permise în zonele protejate construcţiile şi lucrări de infrastructură care afectează habitatele / speciile pentru care zona a fost declarată sit Natura 2000. Excepţie fac acele lucrări care sunt importante pentru siguranţa oamenilor sau de importanţă naţională.

Conform legislaţiei în vigoare, activităţile din siturile Natura 2000 se vor supune procedurii de evaluare a impactului de mediu, dacă lucrările prevăzute afectează habitatele şi/sau speciile pentru care acea arie a fost declarată sit Natura 2000.

Evaluarea impactului asupra mediului nu va fi însă necesară pentru activităţile zilnice; de asemenea, declararea unei zone ca sit Natura 2000 nu va afecta dreptul de proprietate asupra terenurilor. În cazul în care vor exista activităţi care trebuie stopate, datorită declararii unei zone drept sit Natura 2000, fermierii, proprietarii, administratorii şi concesionari de terenuri vor primi plăţi compensatorii.

Pe lânga conservarea capitalului natural, reţeaua Natura 2000 oferă oportunităţi importante pentru dezvoltare economică durabilă, atât prin posibilitatea atragerii de fonduri, cât şi printr-un management economic eficient în beneficiul oamenilor şi al naturii.

Planul de management pentru un sit Natura 2000

Planul de management reprezintă documentul oficial al unui proces continuu care în timp face posibilă realizarea unui management eficient, productiv şi adaptabil al ariei protejate.

În forma cea mai simplă, planul de management este un document care exprimă clar

• scopul ariei protejate
• de ce este nevoie pentru atingerea scopului
• ce este necesar să fie făcut pentru realizarea acestora

Un plan de management trebuie să joace rolul unui ghid, a unui instrument şi a unui stimulent pentru ca echipa de management a ariei protejate să lucreze eficient şi productiv pentru implemenatrea lui.

Planul de management trebuie să fie un document des folosit, aflat permanent pe birouri şi nu un document neatins aşezat pe rafturile din bibliotecă.

Planificarea managerială nu trebuie înţeleasă doar ca elaborarea unui produs finit, ci ca un proces continuu pornind de la cercetare şi strângerea de informaţii, evaluare şi analiză, până la elaborarea planului însuşi, implementarea lui şi revenirea la faza de monitorizare şi strângere de noi informaţii.

Planurile de management pentru siturile Natura 2000:

• Sunt elaborate de către administratorii ariilor protejate
• Sunt aprobate de către Ministerul Mediului / Agenţia Naţională pentru Arii Naturale Protejate
• Sunt avizate de Academia Română
• Sunt elaborate împreună cu toţi factorii de interes
• Pot fi modificate numai cu acordul instituţiilor care l-au aprobat
• P.U.G.-urile şi P.U.Z.-urile vor fi armonizate cu prevederile planurilor de management
• Prevederile planurilor de management sunt prioritare fată de orice alt plan de dezvoltare

Câteva motivaţii pentru necesitatea elaborării unui Plan de Management:

• furnizează informaţiile de bază şi descrierea ariei protejate,
• identifică politica de management ce trebuie urmată, obiectivele ce trebuie atinse şi managementul necesar pentru atingerea obiectivelor,
• anticipează orice conflict şi sugerează cele mai bune căi de rezolvare a acestuia,
• implementează politicile şi strategiile curente, identifică monitoringul necesar pentru măsurarea eficacităţii managementului,
• joacă rolul unui ghid pentru personalul nou şi garantează continuitatea unui management eficace,
• este un instrument de comunicare şi educaţie,
• demonstrează că managementul este efectiv şi eficient,
• evidenţiază zonele legislative ce necesită îmbunătăţiri,
• promovează recunoaşterea unui set de valori a biodiversităţii/ariei protejate locale,
• defineşte cui i se adresează activitatea de planificare şi management