ECOTURISM definiţie şi principii

Creşterea preocupării pentru mediul înconjurător cuplată cu insatisfacţia oferită de turismul de masă a dus la o creştere a cererii pentru turismul bazat pe natură. În acelasşi timp ţări mai puţin dezvoltate au început să realizeze că turismul bazat pe natură oferă mijloace de a aduce venituri semnificative la balanţa de plăţi externe şi în acelaşi timp are efecte mai puţin distructive asupra resurselor decât agricultura şi exploatările forestiere. Pâna la mijlocul anilor ’80 câteva ţări au realizat că ecoturismul este un mijloc de a obţine dezvoltare prin conservare.

Asociaţia de Ecoturism din România (AER) defineşte ecoturismul ca fiind acea formă de turism în care principala motivaţie a turistului este observarea şi aprecierea naturii şi a tradiţiilor locale direct legate de natură.

Ecoturismul trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

1. conservarea şi protecţia naturii;

2. folosirea resurselor umane locale;

3. caracter educaţional, respect pentru natură prin conştientizarea turiştilor şi a comunităţilor locale;

4. impact negativ minim asupra mediului natural, cultural şi social.

AER a stabilit şi promovat o serie de principii ale ecoturismului pe baza a două modele internaţionale: Programul de Acreditare pe Natură şi Ecoturism dezvoltat de Asociaţia de Ecoturism din Australia, şi Nature’s Best, sistemul de certificare al Asociaţiei de Ecoturism din Suedia. În abordarea AER, aceste principii ar trebui puse în aplicare de către cei care oferă produse ecoturistice, dar şi de cei care planifică dezvoltarea unei zone bazate pe ecoturism.

Principiile ecoturismului:

1. Ecoturismul se desfăşoară în cadrul naturii şi se bazează pe experienţa directă şi personală a turiştilor în natură.

2. Ecoturismul contribuie la o mai bună înţelegere, apreciere şi bucurie de a descoperi şi ocroti natura şi cultura locală tradiţională, atât pentru vizitatori cât şi pentru comunitatea locală.

3. Ecoturismul ofera cele mai bune practici de turism şi planificare din punct de vedere al conservării naturii şi dezvoltării durabile. Produsul ecoturistic se desfăşoară şi este condus astfel încât să protejeze şi să pună în valoare mediul natural şi cultural în care se desfăşoară.

4. Ecoturismul contribuie în mod pozitiv la protejarea ariilor naturale. Ecoturismul oferă modalităţi practice pentru bunul management şi protecţia ariilor naturale (spre exemplu oferirea ajutorului financiar în acţiunile de reabilitare a ariilor naturale, strângerea deşeurilor lăsate de turişti sau contribuţii îndreptate către organizaţiile de conservare).

5. Ecoturismul oferă contribuţii durabile privind dezvoltarea comunităţilor locale. Beneficiile locale pot proveni din folosirea ghizilor locali, cumpărarea de bunuri şi servicii locale şi folosirea facilităţilor locale.

6. Ecoturismul trebuie să asigure o reducere a impactului negativ asupra comunităţii locale vizitate şi să contribuie la conservarea culturii şi tradiţiilor locale. Activităţile de ecoturism oferă în acelaşi timp contribuţii constructive pe termen lung acestor comunităţi.

7. Ecoturismul trebuie să răspundă aşteptărilor turiştilor. Potenţialii eco-turişti au un nivel înalt de educaţie şi de aşteptări, aşadar gradul de satisfacere legat de produsul ecoturistic este esenţial.

8. Marketingul pentru ecoturism oferă clienţilor informaţii complete şi responsabile care conduc la creşterea respectului pentru mediul natural şi cultural al zonelor vizitate şi a gradului de satisfacere al turiştilor.